Primul ghiocel,
Firav clopoţel,
Răsărit-ai
chel,
Cât-un
degeţel.
Primul
ghiocel,
Capul
şi-l arată,
În
zăpadă mititel,
Şi
cu faţa şifonată.
Primul
ghiocel,
Alb-e
mic de fel,
În
pădure-i un pitic,
E
floarea majestic.
Primul
ghiocel,
Primu’ firicel,
O
floare de zece,
Care
se întrece,
De-o
fi vremea rece,
Una
mică de-oi culege,
E
privit... afară-i rege,
S-a
grăbit aşa să plece,
Ofilindu-se,
s-o trece,
De
Martie- la ora zece,
Trei
petale desfăcute,
Stau
aşa să strănute.
Primul
ghiocel,
De
zăpad-acoperit,
Vesel
voinicel,
S-a
lăsat oferit.
Legătura
de mijloc,
De
la şnur, la boboc,
Lasă-te
purtat pe loc,
Până
n-oi mai fi deloc.
Din
buchet şi zboară,
O
mică petală ...
Floare-n
primăvară,
Culeasă
cu migală.
Deasă
şi măruntă,
O
pădure te salută,
Clopoţel
din zăpadă,
Peste
neaua blândă,
Că-i
de modă veche,
Vestitor
fără pereche,
Se
deschide a-l vedea,
Peste
tot în ţara mea.
Lumânare-n
soare,
S-a
pus... pe cărare,
Prinţ... fără hotare,
A
ieşit din crusta tare,
Cu
o faţă zâmbitoare...
Într-o
zi de sărbătoare,
E-ndrăgit
de-o fată care,
L-a
primit cu-o sărutare...
Din
dragoste, şi-o felicitare!
Din Vol. de Poezii - AMINTIRI - Autor Suzi Mirea
