LASĂ, LASĂ ... ...
Vocea-mi spuse:
-
Lasă, lasă,
Nu te duce la
terasă,
La o bere cu
melasă!
Mergi cu mine la
picnic,
-Nu la bere cu
un mic?!
Vraja mării iar
te-atrage,
Tot cu cortul pe
catarge.
Printre valuri
săltăreţe,
Printre stâncile
măreţe,
Las-o tu de bicicletă
...
Dă-o-ncolo de
vedetă.
Stai pe plajă,
pe nisip,
Soarele în zori
zâmbind,
Mai încolo-i mai
torid,
Te-ai trezit în
negru chip.
Nu te iartă,
Soarele,
Când şi-arată
razele.
Şi la plaj-ai
revenit,
Îmbrăcat
şi-nfofolit.
Din omul alb de
ceară,
Ai devenit din
smoală,
Din vremea
epocală,
Pe plantaţia din
vară.
-
Lasă, lasă,
Toate-s
trecătoare,
Nu-l mai bocii
pe Soare!
Luminează-ţi
chipul – Din lumina Lunii-n zare,
