Cip cirip, unul mic …
Stigă-ntruna – ce să-i zic?
- Ia de-aici o frimitură,
Să te-alint şi cu o mână.
Ai penaj de-o săptămână,
Şi pe-o aripă de-o lună,
Eşti născut pe vremea bună.
Eşti isteţ – vrei
să cobori,
Dai din aripi sunt
cam moi,
Şi pe jos numai
trifoi ...
De roua rece-în
caprifoi,
Învelit ai fost, în
foi ...
Tot pe frunze-ai
coborât,
Apa dulce-a
dimineţii ...
Se coboară şi
sticleţii ...
Doar o picătură,
două,
Proaspătă că-i rouă
nouă.
Şi pe iarbă, şi-n
tufiş,
Pe o ramură-i
măcriş.
Cip cirip,
învăluit,
În natură s-a
trezit,
Din ghioace a
ieşit, de
Iarba verde umezit,
Cât eşti tu de mic
... vrabie în coviltir!
