Soarele şi Luna –
Iubite călăuze ...!
Mi-aţi fost
dintotdeauna,
Raze moi ca de muze
...
Unul ziua-a
răsărit,
Alta noaptea
m-a-ngrijit,
Şi privită de o
stea,
Mi-a adus pe chip o
nea,
Fulgul alb pe-o pleoapă,
S-a topit aşa în
grabă,
Curge el lejer din
mapă,
Fulguind în noaptea
albă.
Pe la răsărit de
Soare,
Pe Pământ să
coboare,
Îl întâmpină o
floare,
Cu parfum de
lăcrămioare.
Seara pleacă de pe
cer,
Toate florile nu
pier...!
Cu răbdare şi
speranţă,
Ziua-i următoare-n
viaţă.
O rază venită din
Lună,
Felinar e-într-o
grădină,
Pe frumoasele
mirese,
Din roua dimineţii-s culese.
Poartă-o rază-a
semilunii,
Pe toţi trandafiri
de-s mirii,
Când prinţesa
adormită,
S-a trezit în toi
de nuntă.
S-a grăbit aşa deodată,
Luna, Soarele o
saltă,
Pân’ la cer şi
înapoi,
Într-o novă, super
doi.
Doi luceferi
înarmaţi,
Cu raze noi, dotaţi
...
O încântă pe
mireasă,
Cu un dor nebun de
casă.
Pe obrazu-i cald şi
fin,
Se coboară din
zefilin,
Ziua ... în amor
uşor,
Şi iar noaptea e
cu dor.
Steaua ei e prea
departe,
Deşi pare că-i
aproape,
Din lumina
argintie,
Pică-o lacrimă şi-i
vie!
Dor nebun! lasă-mă
uşor,
Nu te lăsa, cu mult
amor!
Vii cu braţele
deschise ...
De la Soare, de la
Lună,
Şi-mi descrii cu
drag în vise,
Toată viaţa din
culise!
Toate stelele ce-mi
râd –
Le transmit cât-un
salut,
Luminaţi-mă pe rând
–
Cu-o mireasmă şi
prin gând,
Ce, -s o visătoare
pe Pământ!
SUZI MIREA
