Vântule! Drăguţule
...
Lasă-mi-le! Pletele
...
Bate-le! Pe crengile
...
Şi la flori!
Petalele ...
Vântule! Plugarule
...
Răscoleşte-mi
visele,
Tu mişcând elicele
...
Şi-ai cules
electrice ...
Dintr-un vârf de
munte,
O scânteie să-l
inunde,
Pară foc-acum pe
loc,
Scrum se face şi
nu-i joc,
De la vântul
dobitoc,
O lumin-aprinsă-n
loc,
O pădure de stejar,
S-a uscat şi totu-i
jar.
Spulberând
cenuş-acum,
Prin tot satul şi
pe drum,
Doar şi vântul e
nebun!
nu ştiu cum
să-i mai spun.
Toarnă ploaie apă-n
rău,
Să se scurgă, prin pârâu,
Pe versantul
dinspre munte,
Apa-i clocotind pe
frunte!
Mângâind cărările
...
Genţiale – albăstrele,
Au scăpat cu viaţă
...
În această dimineaţă.
Din potopul amintit,
Animalele-au fugit,
O pădure nu mai
este!
Am rămas şi fără
jestre!
Vântul nostru vină
poartă,
A cules... şi nu-i dau slavă,
Pe o creastă numai
pleavă,
Cioturi negre asta
poartă!
Frunze arse sunt
pierdute,
Şi de vânt ...
răvăşite,
La o margine de
lac,
Şi pe casa, unui
conac.
Vântule! Plugarule
...
Răvăşit eşti,
dragule!
Ne-ai aprins
ţinutul drag,
Bradul verde
de acum –
Ne serveşte d-un toiag!
VOL - AMINTIRI - Suzi Mirea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu