~ Universul Amintirilor ~ Suzi Mirea

24 octombrie 2017

PRIVESC






Privesc razele soarelui. Cum îmi cad pe faţă,
Privesc cerul. Printr-un nor ţinut de-o aţă,
Prin ochiul de apă – îmi privesc chipul bălai,
Pletele mi le răsfaţă chiar un vânt de crai!

Privesc, şi la noapte, la cerul înstelat,
Un potop de stele, din înalt-au şi plecat,
Privesc la natură, verde, roşie, gălbuie,
Cu picturi pe-alocuri de frunză maronie.

Privesc oamenii ... şi mă privesc ...
Oare ce se-ascunde-n micul lor univers?
Mai timid, mai cu ochii-nlăcrimaţi,
De la praf, sau, de la prea însinguraţi?

Privesc oamenii ... şi mă minunez ...
Ce diferiţi suntem! şi nu îi clasez,
Pe o treaptă mai în spate, doar permisiv,
Întoleranţa mă abate de a fi cursiv,
În viaţa asta în faţa unui om expresiv!

Privesc la aleea de mici trandafiri,
Două lacrimi, nu-s uscate, n-au avut timp,
N-a trecut nici dorul – din anotimp,
Toamna cu nostalgia ei, recele din firi!


Din Vol. de Poezii - AMINTIRI - Autor Suzi Mirea


Niciun comentariu: